Intoarcerea in Romania - Ghinioane si noroace

In sfarsit sunt in avion, si nu oricum, dar in business class, din Portland, Oregon la Frankfurt. Dupa mai bine de o luna de stat in California, ma intorc in Romania. Ziua a inceput ok, m-am trezit la timp, mi-am baut cafeaua, am terminat ultimele bagaje si am plecat la aeroport. Aveam masina inchiriata, asa ca am planuit sa fac intai check in, ca sa scap de o grija si pe urma sa ma duc sa predau masina. Asta m-a costat $8 in plus ca a trebuit sa platesc parcarea. Din pacate, nu m-am gandit ca, avand prima parte a zborului de la San Francisco la Portland, trebuie sa fac domestic check in. Asa ca am avut o perioada de aproximativ o ora in care am alergat cu sufletul la gura prin SFO (San Francisco Airport) de la terminalul international la cel domestic, unde erau niste cozi ingrozitoare, fiindca au numai self check in, masinile alea cu ecrane la care trebuie sa-ti faci singur check in, sa spui cate bagaje ai, sa-ti alegi locul si sa-ti printezi boarding pass. Tai coada si ma bag in fata, fiindca eram cam la limita cu timpul, fac check in, predau bagaj, depasesc limita la cantar, ma pune sa scot vreo doua carti, in sfarsit imi ia bagajul, imi da masinaria un document care seamana a boarding pass, il iau in fuga, ma duc la parcare, iar alergatura prin aeroport, ca trebuie sa ma intorc la terminalul international, unde lasasem masina, ies din aeroport ca sa ajung la locul unde trebuie sa predau masina, predarea merge bine, imi iau bagajul de mana si ma duc la tren, ca sa ma intorc in aeroport. Ma asez la o coada IMENSA de security, unde iti verifica bagajul de mana si treci prin portile alea care bipaie. Nu ma lasa sa stau la coada, ca cica n-am boarding pass. Ma duc sa incerc din nou sa incerc sa tiparesc un boarding pass, ceea ce nu reusesc, fiindca zbor international si trebuie sa gasesc un angajat de la linia aeriana sa-mi verifice documentele. Nu sunt prea multi angajati, fiindca i-au inlocuit cu masini. In sfarsit, gasesc pe cineva, imi verifica pasaportul, ca pot intra in Romania, imi un pass si ma asez din nou la coada de security. Unde, ca sa continue ziua in acelasi spirit, sunt oprita si mi se spune ca trebuie sa-mi deschida bagajul sa-l verifice. Aveam in valiza un sistem de alarma si un sistem de supraveghere video cu 4 camere video cu infrarosu si vedere de noapte. Ce poate sa mai mearga prost? Asta e deja a treia oara de azi dimineata cand ma gandesc ca nu mi-e dat sa ajung in Romania cu zborul asta. Dar, totul merge ok pana la urma, ma imbarc si descopar ca am primit ultimul loc din avion, iar odata ajunsa in avion, ma roaga unii sa schimb cu ei. Ma asez in sfarsit si trag o gura de aer, ca sa ma linistesc. Se pare ca totusi voi ajunge in Romania, asa cum era planificat. Imi verific itinerariul si constat ca in Portland am 45 minute intre cele 2 zboruri. Foarte putin, mai ales cand trebuie sa schimbi terminalele de la domestic la international. 45 minute nu ar fi in nici un caz suficiente intr-un aeroport mare cum e SFO, NY, Londra sau Paris. Totusi Porland nu e chiar asa mare. Aflu ca trebuie sa fac check in direct la poarta, unde ajung si imi spun aia ca trebuie sa astept,ca sa-mi caute loc. Intre timp anunta pe interfon ca zborul e overbooked si ca ofera un voucher de 600 euro celor care se ofera sa renunte la locul lor pentru un zbor mai tarziu. Iar incep sa ma stresez, daca as avea o floare as face: plec, nu plec, plec, nu plec…Erau mai multi care asteptau ca mine, in timp ce lumea se imbarca. Pana la urma ma striga, imi da un boarding pass si ma asez la coada. Abia acum am o clipa sa ma uit cu atentie la pass, si observ cu stupoare ca e in business class. O fi o greseala? Nu, nu e o greseala, ajung la locul meu, care e absolut superb, sunt avioane noi cu mult mai multe facilitati decat alea de acum 4-5 ani cand zburam eu la business. Colegul meu de scaun se ofera sa ma ajute sa pun valiza sus, arata destul de grea, dar ma descurc si singura findca nu degeaba am ridicat greutati in fiecare zi in perioada asta cat am stat in California. Nici nu ma asez bine si vine o stewardesa cu sampanie. O, bineinteles ca, dupa asa o zi, un pahar cu sampanie e binevenit. Pana la urma, se pare ca nu am suferit degeaba, si ca dupa rau vine bine. Iar acum trebuie sa ma pregatesc de plecare. Pune centura, inchide laptopul, strange masuta, opreste telefonul. Decolam.

Atmosfera in New York – O excursie de vis

De mult imi doream sa revin la New York, dar nu ca turist, ci pur si simplu ca sa ma bucur de oras ca un localnic. Sa ies dimineata la cafea si croissant la una din cafenelele din Upper East Side, sa merg la Met Muzeum fara sa ma grabesc sa-l vad pe tot intr-o zi, sau la o mica expozitie temporara de arta, sa ma opresc la o terasa in Central Park pentru un Cosmo, apoi sa ma pregatesc pentru cina la un restaurant cotat peste 25 in Zagat.

Exact asa s-a intamplat in excursia asta pe care am facut-o cu Cristi si Andreea inainte sa vin in California. In prima seara cand am ajuns n-am putut face prea multe lucruri ca eram obositi, dar tot am iesit putin la plimbare prin midtown, pe la 2^nd-3^rd Avenue si ne-am dus sa mancam mancare indiana ca-i era pofta lui Cristi. Am gasit in apropiere un restaurant foarte bine cotat pe harta Zagat pe care o aveam la mine. Daca esti foarte pretentios la mancare, atunci harta Zagat este un instrument care nu trebuie sa-ti lipseasca in NY. Zagat este cel mai bun ghid de restaurante, si pentru mine are o acuratete de 99.9% la note pentru NY. Pentru alte orase am auzit ca nu te poti baza prea tare pe el. Producatorii acestui ghid au facut si o harta pe care au pus numai restaurantele cotate in top 15-20% (in NY fiind mii de restaurante, nu puteau sa le includa pe toate).

In zilele urmatoare, ne trezeam dimineata si dupa ce ne verificam emailul, stirile si imi beam eu cafeaua plecam la plimbare si ne incepeam ziua cu o oprire la o cafenea un Andreea isi bea si ea cafe-latte-ul asociat cu un bagel. Se facea undeva intre 11 si 12. Pe urma, in functie de zona unde ne aflam, decideam ce facem in continuare. Intr-o zi am fost sa ne plimbam in sud ca sa vedem zona ”0”, unde au fost Gemenii. Era santier, se construieste altceva. Am fost si in locuri turistice, cum ar fi Pier-ul (nu mai stiu ce nr are), unde ne-am oprit sa bem o bere pe terasa de unde am admirat coasta Brooklyn-ului si podurile. Fiindca era soare afara am fost si pe Brooklyn Bridge, unul dintre cele frumoase, era plin de turisti, dar si de localnici care faceau jogging sau se plimbau cu bicicleta.

Am stat la un hotel pe 39 Street, intre 2nd si 3rd Ave, pe care l-a gasit Andreea. Am avut un apartament super, imens, cu 2 dormitoare si 2 bai, foarte convenabil așezat aproape de Grand Central.

Bineinteles ca ne-am dus si in Times Square, si ziua si noaptea, pentru ca Andreea voia sa faca poze in diferite ipostaze. Foarte aglomerat si obositor, dar cu ocazia asta am descoperit un semn de ”Bun venit” in limba romana.

Si fiindca New Yorkul e capitala musicalurilor, bineinteles ca ne-am dus si noi sa vedem unul, ”Avenue Q”, cu actori tineri si foarte talentati. Andreei si mie ne-a placut foarte mult, dar pentru Cristi un singur spectacol a fost putin mai mult decat suficient, mai ales ca a fost cu papusi cantarete. Si tot in Times Square am fost la film, era premiera la Star Trek.

Din cauza vremii ploioase, am gasit cu greu o zi in care sa ne plimbam si in Central Park. In general incercam sa stam in muzee cand ploua afara. Am fost la Met, la Muzeul de Istorie Naturala, am incercat sa megem si la Muzeul de Arta Moderna, unde nu ne-au primit din cauza ca aveam cu noi un rucsac pe care Cristi nu a vrut sa-l lase la garderoba. Toate muzeele au si un loc unde poti sa te odihnesti si sa iei o gustare si ceva de baut. Bineinteles ca le-am folosit pe toate din plin. La Met a fost foarte caraghios, ca obosiseram, dar Cristi mai avea o zona pe care voia sa o vada, parca mesopotamienii, asa ca Andreea si cu mine ne-am oprit la un pahar de vin, iar Cristi s-a dus sa viziteze in continuare. Exact invers decat te-ai astepta sa se intample in mod normal la noi.

Seara, cand ieseam de la vreun muzeu, mergeam sa mancam la restaurante pe care le alegeam de pe harta Zagat. Toate au fost excelente si foarte variate, am incercat francez, italian, spaniol, american, din nou francez si bineinteles japonez. La toate mancarea a fost absolut divina. Ne-am intalnit si cu prieteni, intr-o seara a venit Doina si Catrinel si am fost la un club de jazz in Greenwich Village, altadata am fost noi la ei pe Roosevelt Island unde Danut ne-a facut gratar, Andreea si Cristi s-au dus si pana in New Jersey sa se vada cu niste prieteni de la Rutgers, dar eu n-am vrut sa renunt la o zi in Manhattan ca sa merg in NJ, fie chiar si pentru un gratar romanesc.

Nu ne-au scapat nici Lincoln Center, Rockefeller Center, Battery Park, Washington Square, un pic de Soho, un pic de Greenwich Village, Houston Street, o degustare de bere in Union Square, mai multe vizite la Barnes and Noble, cel mai mare magazin de carti. La shopping n-am fost decat o singura data, a trebuit sa alegem cadou pentru Vali (urma sa fie ziua ei in prima zi dupa ce se intorceau ei in Ro).

va urma…

Atmosfera in California - Piata imobiliara

Ai zice ca nu se simte criza aici: e trafic cam ca intodeauna, in weekend mi se pare ca e chiar mai mult decat era inainte, 101 e plina pe ambele sensuri la orice ora, restaurantele, barurile si cluburile sunt pline in fiecare seara, mall-urile par la fel de aglomerate. Doar la WallMart sunt mai putini indieni decat de obicei, chiar am gasit loc de parcare si cos. J Preturile au crescut, acum mi se par destul de similare cu cele din Europa.

Dar daca vorbesti cu oamenii, lucrurile nu stau chiar asa. Multi au fost dati afara, dar, daca circumstantele iti permit, poti considera asta o sansa de a te bucura de o vacanta mai indelungata. Toate companiile mari dau pachet de beneficii si plata pe ~3-6 luni inainte, in functie si de vechime pachetul poate merge pana la plata pe mai mult de un an. In Silicon Valley lucrurile nici nu merg asa de prost ca in alte zone din America.

Atata doar, ca in Bay Area (asta nu include San Francisco) preturile la case au cazut cam la nivelul celor din 2000, adica sunt cam cu 40% mai mici decat in ultimii 2-3 ani. Sigur, ca era normal sa scada, pentru ca oricum toti anii astia a fost un bubble imobiliar. Caderea cea mai mare s-a intamplat in 2009, din ianuarie incoace. Iar oferta e foarte bogata, gasesti aproape orice, in orice zona, la orice nivel de pret. In functie de deal-ul pe care vrei sa-l faci poti sa iei proprietati care au intrat in posesia bancilor (astea nu sunt prea multe si se dau ca painea calda, pentru ca sunt cam cu 15-20% mai ieftine decat piata), sau short sales (care nu au devenit inca proprietatea bancii, dar ar putea deveni daca nu se vand, dar pentru astea procesul de aprobare si calificare poate dura si 6 luni). Cum ajungi sa fii in short sale? Exista situatii (si nu putine) cand cineva a cumparat o proprietate in 2006-2008 si a dat pe ea $500K, imprumut pt care plateste la banca cam $3000/luna. La momentul asta ar putea sa cumpere aceeasi proprietate cu $330k, pt care ar plati cam $1700-1800/luna. Asa ca se hotaraste sa nu mai plateasca. Ca urmare a faptului ca ramane in urma cu plata si incepe sa faca datorii la banca, banca trebuie sa ia masuri. Ca sa-si limiteze pierderile accepta sa se faca short sale la pretul pietei sau putin mai jos catre cineva care poate sa plateasca. Bineinteles ca in astfel de situatii, cel care vinde in short sale va avea de suportat consecinte grele in istoria creditului sau si va fi pe liste negre. Cel care vrea sa cumpere si face oferta risca sa astepte cateva luni, timp in care banca poate sa decida sa intre in posesia proprietatii si sa nu mai vanda short sale, ci sa mai astepte. De multe ori, cand banca intra in posesie, o face cu forta si cu sigiliu pe usa. Din nefericire, am vazut zilele astea niste apartamente din care proprietarii fusesera dati afara si nu apucasera sa-si ia toate lucrurile personale, in care mai erau tablouri de familie de pereti, jucarii de copii mici prin casa, cosul cu rufe murdare, carti de colorat, resturi de mancare in frigider… foarte trist. Cei care cumpara o casa intr-o astfel de situatie pot fi considerati imorali pentru ca profita de circumstantele nefericite ale altora?

Din nou in California

Da, am ajuns din nou in California si de data asta voi sta cam o luna. Eram cam legata de maini si de picioare fiindca nu am masina (pe a mea am dus-o in Romania, iar pe a lui Adi nu stiu sa o conduc ca e manuala) asa ca am inchiriat una. Si am umblat mult zilele astea, de dimineata pana seara, prin toata zona. Mi-a facut mare placere sa vizitez locuri prin care ma plimbam altadata, din Saratoga pana in Palo Alto, sa merg sa mananc sushi (am fost de trei ori la rand in prima saptamana) de care mi-era tare dor, sa ma vad cu oameni cu care nu ma vazusem de mult, sa ma plimb prin Stanford Shopping Mall si sa cumpar groceries de la bacania italiana de acolo si tarte cu fructe de la La Baguette, sa intru in Macy’s sa ma uit la incaltaminte si la cosmetice. In primele zile l-am carat si pe saracu’ Adi cu mine peste tot, ca la un moment dat ametise. Norocul lui e ca de marti s-a dus la serviciu si a scapat. Sambata seara ne-a invitat Cami la un party promo in downtown Los Gatos unde am ramas fara grai cand am vazut ca, neobisnuit pentru Silicon Valley, toata lumea era foarte gatita si eleganta. Zicea Adi ca aratau mult mai bine decat in Romania, si asta e mare lucru. A fost o petrecere reusita, cu muzica buna, intr-o casa victoriana foarte frumoasa cu terasa mare, o cladire istorica celebra in zona.



Ca orice lucru bun, s-a terminat prea repede, pentru ca aici cluburile inchid la 1:30am. Azi nu mai iesim din casa, ca ne e lene, a venit si Cata si am comandat la domiciliu indian food. Abia astept.