De ceva vreme lucrez la o mare companie romaneasca, unde m-am angajat fiind constienta de ceea ce fac. Toti prietenii mei mi-au spus ca e o greseala si ca nu stiu in ce ma bag, ca pe piata de forta de munca romaneasca aceasta companie are un renume foarte prost. Dar eu am avut o experienta foarte buna la interviuri asa ca mi-am zis ca lucrurile se pot schimba daca exista vointa. Si cand le-am zis asa, ei mi-au spus bancul cu directorul de Resurse Umane care a murit si trebuia sa aleaga intre rai si iad...:)
Bineinteles ca toata lumea urmareste cu interes evolutia sentimentelor mele in aceasta experienta, pentru ca am prieteni si in America si in Romania care considera sa se angajeze in Romania. Discutam mult despre ce se intampla si cum sunt organizate lucrurile, unii fiind mai pesimisti decat altii. Eu sunt foarte optimista si cu spirit constructiv sper sa pot implementa din valorile cu care m-am obisnuit peste ocean. Am auzit ca s-au pus pariuri in legatura cu cat o sa ma tina aceasta perioada optimista si constructiva. :)
De cum am inceput, mi s-a parut o mare dezorganizare, pentru rezolvarea aceleasi probleme erau cel putin 3 persoane responsabile, iar comunicarea mergea in toate directiile in acelasi timp. Cand aparea cate o situatie critica, lucru care intampla frecvent, toti trebuiau sa lase urgent ce faceau si sa se ocupe de acea problema. Exasperant si irespirabil pentru mine si probabil pentru oricine e obisnuit sa lucreze intr-un mediu bine structurat si organizat. Ma gandesc... ce noroc a dat peste oamenii astia ca m-au gasit pe mine ca sa le aduc solutia care sa le schimbe viata...
duminică, 23 noiembrie 2008
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
