Am găsit oracolul din clasa a VII-a

De fapt mi l-a găsit Sori în cotețul de găini în casa de la Pecineaga. Acolo sunt depuse toate lucrurile vechi de care nu a mai întrebat nimeni demult. Eu fiind plecată atâția ani, mama mutându-se de nenumărate ori în anii ăștia, lucrurile din lada mea cu amintiri din copilărie au fost mutate in saci sau în cutii, și înghesuite prin spațiile de depozitare ale diferitelor case prin care au trecut mama sau Sori (frate-meu). Spre disperarea mea,multe s-au pierdut, dar am avut vreo două surprize extraordinare în ultimii ani, când au apărut ca din senin, în perioade de curățenie generală sau de mutat, diferite caiete vechi, poze, bilețele, scrisori. Am strâns o mică comoară.

Am găsit prin cutiile în care sunt depozitate cărțile mele un caiet de amintiri, de pe când aveam probabil vreo 14 ani. Se apropia clasa a VIII-a (Școala Gen. 12) când ne despărțeam de colegi și era la modă să ai caiet de amintiri în care să-ți scrie prietenii povestiri și întâmplări. Am stat în noaptea când l-am găsit până la 3 dimineața citind din caiet. Mi-am adus aminte de prieteni din copilărie la care nu mă mai gândisem demult, copii de care uitasem. De unii nu-mi aduc aminte decât vag, îmi aduc aminte numele lor, știu că i-am cunoscut, dar nu mai știu cine erau, ce mă lega de ei. Am citit de întâmplări care erau în ceață în capul meu, sau le uitasem de mult, de relațiile dintre noi la vârsta aia, și am regăsit printre rândurile pe care mi le-au scris, trăsăturile de personalitate copilărești ale fiecăruia.

Uitându-mă asupra noastră de atunci cu ochii de acum, și cunoscând acum unele din întorsăturile pe care le-a luat viața, am avut parte de unele surprize. Contrar așteptărilor, nu mai știu nimic cei mai mulți, nici măcar de cei care îm ierau prieteni buni atunci. Dar am reînnodat și continuat legătura, chiar pe tărâmuri americane prin cele mai telenovelice întâmplări (din categoria ”Viața bate filmul”). Așa a fost cu Mihaela Tănăsescu, de exemplu. La fel și cu Camelia Marcu, dar asta nu cred că se pune, fiindcă era vară-mea, era normal să păstrăm legătura, indiferent pe ce meleaguri. Cu prietena mea cea mai bună din anii aceia, Niță Mihaela, am pierdut legătura devreme, când s-a mutat la Târgoviște. Și am regăsit-o în caiet pe Adam Sorina Daniela (ce ciudat sună numele spuse ca la catalog, dar așa erau toți semnați). Îmi aduc oarecum aminte cum era Sorina atunci, asta pentru că eram din aceeași ”gașcă” și eram mai apropiate. Mi se pare destul de profund pentru un copil de vârsta aia, declarația pe care o face și ardoarea cu care mă roagă, de nenumărate ori, să nu cumva să o uit peste ani. Mai aveam în gașca noastră pe Hanu Amina, Carataș Mădălina, Bordei Mihaela (care mi-a pus și o poză de la o petrecere de la ziua ei, în care suntem câțiva dintre noi), Buzbuchi Anca Atena (era prietena bună a Sorinei), Mărgineanu Emilian Răzvan, care a avut cea mai mare contribuție la caiet (după Dana Țuțuianu, care era prietena mea de la bloc) și se laudă cu asta. Și mai sunt fără nici o ordine Vârciu Laura, Lazăr Livia, Petrescu Anda, Călin Ruxandra, Gabriela și Mihai Dumitru (cu ei am păstrat legătura,fiindcă eram și vecini, iar părinții noștri erau prieteni), Țivichi Camelia. Și mulți, mulți alții… Din păcate s-a așternut praful peste tot ce-a fost atunci.

Sunt curioasă pentru câți dintre ei am completat și eu un caiet de amintiri și ce prostioare le-oi fi scris. Pentru că era treabă reciprocă, dacă vă aduceți aminte…