Artă şi cultură 2

Un alt eveniment care m-a impresionat a fost noaptea muzeelor. Am colindat şi anul trecut prin muzee în noaptea cu pricina şi a fost destul de aglomerat. Anul ăsta în schimb a fost ultra aglomerat. Ne făcuserăm planul ca de la concertul cu Kylie care a avut loc pe stadionul Cotroceni să ne oprim direct la Casa Poporului, la muzeul naţional de artă contemporană. Când am ajuns noi acolo, pe la orele 00:00 era o coadă imensă, lungă de vreo 100m pe mai multe rânduri. Ne-am tras nişte poze cu intrarea muzeului şi cu coada impresionantă şi ne-am hotărât sa mergem altădată.

Era o noapte calmă si călduţă, tocmai bună de plimbare, aşa că am luat-o pe jos. Cam la 100 de metri de ieşire, pe trotuar era o mare de oameni şi în timp ce ne întrebam ce se întâmplă, toţi au izbucnit într-un strigăt entuziast căci sosise autobuzul. Pe autobuz scria: Noaptea Muzeelor. Am citit a doua zi că toată noaptea au circulat autobuze pe un traseu special care includea toate muzeele mari. Gratuit! Am văzut în acea noapte, mulţi oameni în vârstă care ieşiseră să se bucure de artă gratis.

Nu ne-am mai dus la nici un muzeu în noaptea aia pentru că nu ne place aglomeraţia şi avem oroare de statul la cozi. În plus, după cum zicea Andreea, nu e ca şi cum nu ne-am permite să plătim costul biletului de intrare. Aşa că am luat-o pe jos spre piaţa Unirii, profitând de vremea frumoasă ca să facem o plimbare. Pare că ar putea fi frumos Bucureştiul noaptea, dacă n-ar fi aşa de plin de gunoi peste tot şi aşa de beznă că nu vezi nici pe unde calci. Şi gândiţi-vă că eram pe bulevardul cu fântâni, care e central. Mă întreb cum o fi prin cartiere...

Artă şi cultură

Ce-mi lipseşte cel mai mult când sunt în San Francisco este viaţa culturală şi activităţile artistice. Drept urmare, de câte ori vin în Bucureşti profit cât pot şi îmi încarc bateriile. În ultimul timp, de exemplu, am fost la balet (am văzut „Romeo si Julieta” cu Baletul Imperial Rus), la un concert de muzică clasică la Ateneu (Mozart şi Mahler), la Kylie Minogue (deşi ăsta n-a fost nici cultural, nici prea artistic), la muzeul Cotroceni (pentru prima oară), la trupa de dansuri irlandeze Lord of the Dance, la spectacolul chinezesc de la Teatrul Naţional şi chiar la vreo două piese de teatru neremarcabile.

Îmi aduc aminte că am fost o dată cu Andreea la un concert de muzică clasică în San Francisco şi eram cele mai tinere persoane de acolo. Toată lumea era cu ochii pe noi, gândindu-se probabil că am ajuns din greşeală acolo. Media de vârstă era cam 60 de ani. În Bucureşti la Ateneu erau foarte mulţi oameni tineri şi de toate vârstele. Şi a fost sala plină.

Mă impresionează de fiecare dată setea de cultură a românilor. Dacă nu cumpăr bilete în primele zile când au fost puse în vânzare, risc să nu mai găsesc. Şi cele mai scumpe se vând primele. La Lord of the Dance, de exemplu, nu am mai apucat decât la spectacolul programat suplimentar, în categoria cea mai ieftină. Nu mi-a venit să cred când am văzut înainte de începerea spectacolului un microbuz de lux din Constanţa venit special pentru acest spectacol. Bineînţeles că în microbuz cânta muzică irlandeză.

Spuneam de toate spectacolele la care am fost în ultimul timp. Înaintea fiecărui spectacol se anunţă că este interzis fotografiatul şi filmatul. Ghici care a fost primul lucru care s-a întîmplat cums-au stins luminile? O mare de telefoane, camere de fotografiat si de filmat au apărut şi au început să fleşuiască şi să clicăiască. Ce nu fac românii din dragoste de artă! Dacă suntem sau nu de acord cu faptul că e interzis fotografiatul face tema altei discuţii. Vorbeam şi cu Cristi despre asta şi punctul lui era că de vreme ce ai plătit pentru a fi acolo nu e corect să nu ai dreptul să imortalizezi momentul. E vorba de amintirile tale, de o experienţa pe care vrei să o păstrezi în imagini pentru mai târziu.