Karaokeman

Aseara am fost si am vazut Karaokeman, o piesa japoneza, jucata de un singur actor, in japoneza. Chiar mi-a placut, de mult nu mai vazusem ceva sa-mi placa. Ultimele spectacole la care am fost, Veronica se pregateste sa moara, la Odeon, Gully Guy la Comedie, Eduard al III-lea la National, au fost mai mult dezamagiri. La Gully Guy, spre rusinea mea trebuie sa recunosc ca, pentru prima oara in viata, am adormit. Nu numai eu, ci si Andreea si Cristi. Bine, veneam direct de la restaurantul St George din apropiere, unde doar ce mancaseram, dar va spun sincer ca nu asta a fost motivul pentru care am adormit, ci calitatea spectacolului. Dar sa revin la Karaokeman. O piesa cu un singur actor, Morio Kazama, despre viata unui barbat japonez, pasionat de karaoke. M-am dus la spectacolul asta cu anumite indoieli, din cauza faptului ca era monolog, si de obicei monologurile sunt foarte dificile, uneori plictisitoare si pe mine ma prind destul de greu. Pot sa spun ca am vazut un singur monolog in viata mea care m-a prins din prima clipa si m-a tinut asa pana la sfarsit, Batranul si Marea, acum multi ani, la National. In plus Karaokeman mai era si intr-o limba straina si urma sa fie subtitrat. Ce pot sa spun, a fost peste asteptari. Morio Kazama este un actor cu un talent deosebit, si cu o voce frumoasa. Karaokeman ne-a facut sa radem sis a ne destindem, in timp ce el cara pe umeri tristetea unei vieti neimplinite. La un moment dat vorbind despre un client al lui pentru care canta, karaokeman observa cu cinism: “El a mostenit vreo sapte case, conduce un Mercedes Benz si pasiunea lui e yachting-ul. Eu am un apartament mic, conduc o Toyota Corrola si pasiunea mea e karaoke.”
Am apreciat in mod deosebit efortul pe care l-a facut Morio Kazama de a invata cateva cuvinte romanesti si aluzii la romani si Romania pe care le-a presarat de-a lungul monologului.
Piesa in sine este presarata cu momente vesele, desi viata personajului nu este in nici un caz asa.
Tot specatacolul a fost plin de energie si m-a binedispus. Tocmai bine, pentru ca de acolo am plecat la Hard Rock Café unde aveam rezervari pentru cina.