Momente pariziene (cont.)

Vrabiute hoate

Intr-una din zile la Les Deux Magots, cam adormite, cu o cafea si un croissant in fata. Nu e foarte aglomerat, doar cativa turisti. La masa de alaturi o asiatica tanara, putin grasuta, studiaza un ghid al Parisului. Comanda si ea o cafea si un croissant. Absolut minunate croissantele astea, proaspete si pufoase, cu gust de unt, fiecare imbucatura e savuroasa si intotdeauna se termina prea repede. Vremea e destul de rece, iar printre mese se milogesc niste vrabii sa le dai si lor o firimitura. Eu nu ma indur sa dau de la mine. Asiatica, e concentrata la ghidul ei, asa ca una din vrabii prinde un moment si se aseaza pe masa ei. Incet, incet, cu o fata sugubeata, se apropie de farfuria cu croissant, fiind atenta sa nu fie prinsa. Apuca sa ciupeasca, dar asiatica o vede si ii face vant sa plece. Zboara putin pana in apropiere, dupa care repeta actiunea. Din nou asiatica o zburataceste si apoi se cufunda in ghidul ei. A treia oara, vine chelnerul sa-i aduca restul, asiatica atenta la bani, vrabiuta smechera reuseste sa fure tot croissantul care mai era in farfurie, il smulge si-l trage jos. Pe mine ma bufneste rasul, dar asiatica se supara rau de tot ca a pierdut bunatate de croissant si pleaca imbufnata cu o atitudine ostentativa.

Tiganii

Bineinteles ca parte din aerul personal al orasului il dau tiganii. Unii cantand in metrou (in romaneste), altii cersind pe langa cafenele. Nu par a fi prea multi. Pana vineri, cand efectiv au impanzit fiecare colt de strada din zonele turistice. Au iesit la produs. Noroc ca noi sambata am plecat.

Mancaruri frantuzesti (cont.)

Unul dintre lucrurile pe care mi-ar fi placut sa le mananc la Paris e foie gras. Dar n-am facut asta pentru ca acum mai multi ani am decis sa-i boicotez pe crescatorii de rate pentru cruzimea cu care le indoapa si in semn de revolta sa nu mai mananc foie gras niciodata. Si tentatia a fost mare, fiindca la Paris toata lumea mananca foie gras si ti se recomanda peste tot. Dar am mancat biftec tartar, pe care cand l-am comandat, chelnerul, vazand ca sunt turista, mi-a atras atentia ca e carne cruda. I-am spus ca stiu si ca totusi vreau. Acelasi lucru l-am patit si cand am comandat ton tartar. Andreea a fost mai conservatoare si a comandat Croque Monsieur. Si de cele mai multe ori friptura de vita cu cartofi prajiti, adica french fries, ca sa fie traditionala.

Cum, de obicei cand calatoresc incerc mancaruri traditionale, de data asta am incercat un carnat facut din burta. Adica plin cu ceea ce punem noi in ciorba de burta. Nu recomand asta nimanui.
Branze n-am prea mancat cat am stat acolo, dar am adus acasa. In ultima zi, inainte sa plecam spre aeroport, ne-am dus la Le Bon Marche si am luat vreo 10 feluri de branze care ne-au imputit bagajele.
Si, spre regretul meu, n-am avut ocazia sa mananc nici supa de ceapa, una din preferatele mele, fiindca trebuia sa tin cont si de totalul caloriilor pe care il luam, si care de cele mai multe ori depasea limita pe care mi-o impuneam.

Bineinteles ca, dupa preceptul “When in Rome…”, ne-am purtat si noi ca localnicii si nu ne-a lipsit paharul de vin de la nici o masa.

In sfarsit… la Paris

Am ramas in urma cu scrisul, dar in iulie am fost la Paris. In sfarsit, pentru ca imi doream de mult.

Drumuri lungi prin aeroport, tras de valize, luat trenul, aglomeratie mare, luat metroul 3 statii, tras de valize in directia gresita, in sfarsit ajuns la hotel extenuate. Tras sufletul, seara iesit la bistro in cartier, le Nemrod, mancat pasta, baut vin frantuzesc.

Citesc o carte de Alain de Botton “Despre farmecul lucrurilor plictisitoare” si e una din cartile alea pe care le citesti incet ca se termina prea repede. Dar nu citesc prea mult ca adorm repede. A doua zi trebuie sa ma trezesc devreme ca ne asteapta Parisul!

Urmeaza 6 zile de vis, pe care le incepem pe fiecare cu o cafea si un croissant la una din celebrele de pe Saint Germain sau in Montparnasse. Bineinteles ca preferate au fost Café de Fleur si Les Deux Magots. M-am obisnuit repede cu franceza si faptul ca anul trecut am facut cursul ala la Institutul Fancez mi-a folosit foarte mult.

In prima zi am fost prin Jardin des Tuileries, unde ne-am dat cu roata pentru ca Andreea voia sa faca poze de sus. Cred ca nu exista oras pe care sa-l fi vizitat in care Andreea sa nu vrea sa urce in cel mai inalt turn, pe cea mai inalta cladire, pe dealuri, in roti, acolo unde sunt, ca sa faca poze de sus. Si ii ies niste poze superbe.

Din pacate, vremea a fost rece si ploioasa, asa cum a fost in toate excursiile de anul asta, si la New York, si in Washington, si la mare de 1 Mai, si de Paste. Dar oricum asta nu ne-a tinut in camera de hotel, ci ne-am facut programul asa cum era planificat. Am fost si la cumparaturi ca sa luam ceva mai gros de imbracat. Oricum motivul principal pt care ne-am dus a fost ca sa-si ia Andreea rochie pentru o nunta la care era nasa. Si bineinteles ca ne-am urcat pe Galeriile Lafayette ca sa facem poze de sus. 

Mai fusesem la Paris, asa ca in aceasta excursie n-am facut decat sa revizitez locurile care-mi placusera cel mai mult, Montmartre, Montparnasse, Sena, Champs-Elysees, Cartierul Latin, si mai ales Saint Germain. Am facut si cateva lucruri noi, am vizitat Musee D’Orsay, la Opera Garnier am luat un tur ghidat pe care il recomand tuturor, iar in una din zile am fost intr-o excursie organizata in Champagne unde am vizitat si degustat Moet-Chandon si Mumm.

Cea mai mare surpriza pentru mine a fost ca nu prea mi-a placut mancarea, desi am incercat restaurante célèbre, recomandate in ghid. Si nu se gaseau paste pe nicaieri, decat duminica la o brasserie aproape de hotel. Se pare ca francezilor nu le place mancarea italiana.

Si bineinteles ca Parisul fiind Paris, nu se putea sa ne treaca vacanta fara sa fim agatate de niste francezi galanti, care ne-au servit cu sampanie si ne-au intrebat daca nu vrem sa ne mutam la Paris.