In campul muncii... (cont.)

Imi aduc cu mine optimismul si spiritul dreptatii si incerc sa fac schimbari, in ideea ca daca reusesc sa ridic moralul oamenilor asta va imbunatati eficienta. Pozitia pe care am fost angajata imi permite intr-o oarecare masura sa fac asta. Work flowul nu e bine definit si din aceasta cauza se duplica eforturi inutil. Fac o analiza, stau de vorba cu angajatii, cu oamenii din echipa mea, cu altii, si ma apuc de treaba, iau masuri ca sa schimb obiceiurile nocive si sa imprastii concepte constructive, dar poc, nimeresc cu capul in zid. Ma scutur bine si incerc din nou. Dar zidul e rezistent, si nu cedeaza usor. Incet, incet se duce naibii optimismul meu... Am senzatia ca trag singura la caruta.

Dictionar

Zid = mentalitate, minte inchisa, indiferenta, frica de risc, lipsa de responsabilitate

In mod caracteristic a la Romanica, conceptul de “ownership” nu exista. Nu numai atat, dar politica fricii, in care preocuparea de baza este a se gasi vinovatul, impiedica orice manifestare de initiativa pe care am apreciat-o asa de mult in America. Printre obiceiurile pe care le-am observat la colegii mei si care sunt incurajate in companie, la mare pret e acela de a arata cu degetul. Este mult mai util sa-ti concentrezi energia ca sa aduni dovezi ca nu esti tu de vina, ci oricine altcineva, decat sa incerci sa gasesti solutia pentru problema respectiva. Parca m-am intors in timp... in timpul comunismului.