Intoarcerea in Romania - Ghinioane si noroace

In sfarsit sunt in avion, si nu oricum, dar in business class, din Portland, Oregon la Frankfurt. Dupa mai bine de o luna de stat in California, ma intorc in Romania. Ziua a inceput ok, m-am trezit la timp, mi-am baut cafeaua, am terminat ultimele bagaje si am plecat la aeroport. Aveam masina inchiriata, asa ca am planuit sa fac intai check in, ca sa scap de o grija si pe urma sa ma duc sa predau masina. Asta m-a costat $8 in plus ca a trebuit sa platesc parcarea. Din pacate, nu m-am gandit ca, avand prima parte a zborului de la San Francisco la Portland, trebuie sa fac domestic check in. Asa ca am avut o perioada de aproximativ o ora in care am alergat cu sufletul la gura prin SFO (San Francisco Airport) de la terminalul international la cel domestic, unde erau niste cozi ingrozitoare, fiindca au numai self check in, masinile alea cu ecrane la care trebuie sa-ti faci singur check in, sa spui cate bagaje ai, sa-ti alegi locul si sa-ti printezi boarding pass. Tai coada si ma bag in fata, fiindca eram cam la limita cu timpul, fac check in, predau bagaj, depasesc limita la cantar, ma pune sa scot vreo doua carti, in sfarsit imi ia bagajul, imi da masinaria un document care seamana a boarding pass, il iau in fuga, ma duc la parcare, iar alergatura prin aeroport, ca trebuie sa ma intorc la terminalul international, unde lasasem masina, ies din aeroport ca sa ajung la locul unde trebuie sa predau masina, predarea merge bine, imi iau bagajul de mana si ma duc la tren, ca sa ma intorc in aeroport. Ma asez la o coada IMENSA de security, unde iti verifica bagajul de mana si treci prin portile alea care bipaie. Nu ma lasa sa stau la coada, ca cica n-am boarding pass. Ma duc sa incerc din nou sa incerc sa tiparesc un boarding pass, ceea ce nu reusesc, fiindca zbor international si trebuie sa gasesc un angajat de la linia aeriana sa-mi verifice documentele. Nu sunt prea multi angajati, fiindca i-au inlocuit cu masini. In sfarsit, gasesc pe cineva, imi verifica pasaportul, ca pot intra in Romania, imi un pass si ma asez din nou la coada de security. Unde, ca sa continue ziua in acelasi spirit, sunt oprita si mi se spune ca trebuie sa-mi deschida bagajul sa-l verifice. Aveam in valiza un sistem de alarma si un sistem de supraveghere video cu 4 camere video cu infrarosu si vedere de noapte. Ce poate sa mai mearga prost? Asta e deja a treia oara de azi dimineata cand ma gandesc ca nu mi-e dat sa ajung in Romania cu zborul asta. Dar, totul merge ok pana la urma, ma imbarc si descopar ca am primit ultimul loc din avion, iar odata ajunsa in avion, ma roaga unii sa schimb cu ei. Ma asez in sfarsit si trag o gura de aer, ca sa ma linistesc. Se pare ca totusi voi ajunge in Romania, asa cum era planificat. Imi verific itinerariul si constat ca in Portland am 45 minute intre cele 2 zboruri. Foarte putin, mai ales cand trebuie sa schimbi terminalele de la domestic la international. 45 minute nu ar fi in nici un caz suficiente intr-un aeroport mare cum e SFO, NY, Londra sau Paris. Totusi Porland nu e chiar asa mare. Aflu ca trebuie sa fac check in direct la poarta, unde ajung si imi spun aia ca trebuie sa astept,ca sa-mi caute loc. Intre timp anunta pe interfon ca zborul e overbooked si ca ofera un voucher de 600 euro celor care se ofera sa renunte la locul lor pentru un zbor mai tarziu. Iar incep sa ma stresez, daca as avea o floare as face: plec, nu plec, plec, nu plec…Erau mai multi care asteptau ca mine, in timp ce lumea se imbarca. Pana la urma ma striga, imi da un boarding pass si ma asez la coada. Abia acum am o clipa sa ma uit cu atentie la pass, si observ cu stupoare ca e in business class. O fi o greseala? Nu, nu e o greseala, ajung la locul meu, care e absolut superb, sunt avioane noi cu mult mai multe facilitati decat alea de acum 4-5 ani cand zburam eu la business. Colegul meu de scaun se ofera sa ma ajute sa pun valiza sus, arata destul de grea, dar ma descurc si singura findca nu degeaba am ridicat greutati in fiecare zi in perioada asta cat am stat in California. Nici nu ma asez bine si vine o stewardesa cu sampanie. O, bineinteles ca, dupa asa o zi, un pahar cu sampanie e binevenit. Pana la urma, se pare ca nu am suferit degeaba, si ca dupa rau vine bine. Iar acum trebuie sa ma pregatesc de plecare. Pune centura, inchide laptopul, strange masuta, opreste telefonul. Decolam.